Manifest
Sunt doisprezece ani de când chipuri de sfinți ce au fost parte integrantă a imaginarului cavalerilor lui Ștefan cel Mare sunt scoase la iveală de sub stratul gros de fum și praf, la Pătrăuți. Am știut încă din iarna anilor 2003-2004 că aceste chipuri (icoane) sunt vii. Mi-a fost clar, încă de la început, că ele nu au fost pictate pentru a fi privite și admirate, ci pentru a privi și transmite.
Când intri în biserica de la Pătrăuți, spațiul te învăluie și te integrează. Chipurile și mișcările sfinților te surprind și te cuprind într-o horă aparent inexplicabilă. Zeci de oameni mi-au confirmat că intrarea în bisericile de la Probota și de la Pătrăuți a declanșat în ei adevărate experiențe psiho-somatice care au devenit repere ale evoluției lor spirituale și culturale.
Când ții custodia unui asemenea spațiu îți este garantată parcurgerea întregului spectru emoțional, de la extaz la agonie și înapoi.
De ce agonie?
Pentru că acolo unde strălucește Înțelegerea, depresiile ignoranței dezvoltă cele mai neașteptate forme ale întunericului: de la nepăsare la rea-voință. Încet, încet mi-am dat seama că va veni o vreme când biserica de la Pătrăuți, asemenea altor monumente importante, se va distruge. Cuprins de neputință, în fața unui sistem ce grăbește destinul, mi-am adus aminte de un mare adevăr al existenței materiale: „Nu contează cât trăiește, ci cum trăiește!”
Au urmat peste zece ani de cercetare științifică, publicistică (tipar, audio, video și web), restaurare, muzeografie, înființare de logistică anexă monumentului și ghidaje. De toate acestea s-a agățat cu disperare speranța că rostul pus de Sfântul Ștefan în biserica de la Pătrăuți își are utilitate și în viața contemporană.
Dar, pentru că atunci când spunem Pătrăuți vorbim despre una dintre cele mai reușite picturi medievale din Europa, mereu mi-am spus că menirea contemporană a Pătrăuților nu se poate împlini fără implicarea pictorilor. Acesta este motivul pentru care am visat mereu la o Școală de vară, la Pătrăuți. Într-o anumită formă, visul meu se împlinește acum. Transformarea bisericii de la Pătrăuți în subiect de inspirație pentru pictorii Asociației „Art and Heritage” pare a fi punctul de plecare în construirea unei expoziții care să poarte prin lume rostul Pătrăuților.
Materialele de pe acest site sunt dedicate pictorilor ce s-au prins deja în hora Cavalcadei ștefaniene, dar sunt în același timp și o invitație către orice artist plastic ce dorește să ni se alăture.
Dragii noștri,
Suntem astăzi în măsură să vă urăm „Bine ați venit!”, într-un spațiu virtual dedicat Lăzii de zestre purtate de Strămoși prin istoria Țării Românești de la Estul Munților Carpați.
Conflicte sângeroase și antagonisme cultual-religioase majore au sfârtecat teritoriul Valahiei Mici (Moldovei) în patru entități geografice distincte. Granița geopolitică dintre Europa și Asia e adânc împlântată în inima Țării lui Ștefan cel Mare. În ciuda tuturor rațiunilor politice, suntem astăzi moștenitori ai Tezaurului Moldovei medievale. Căci Ei, Strămoșii, nu s-au mulțumit „să creadă”, ci și-au asumat „mărturisirea” în piatră și culoare, pentru ca rețeta lor de viață să rămână moștenire celor ce vor fi vrednici să o descifreze. Nu vorbim despre un testament ascuns ci despre o proclamație publică, înscrisă puternic în geografia dintre Carpați și Nistru.
Afirmăm, fără să greșim, că Moldova nu are doar trup ci și suflet. Putem vorbi despre un „spirit al locului”, spirit ce se naște din mormintele Strămoșilor, locuiește în testamentul cultural al acestora și înrâurește pe unii dintre cei ce trăiesc sau pătrund în acest spațiu. Și dacă este să studiem despre felul cum „spiritul locului” radiază din valurile colorate ale arhitecturii bisericești, atunci Bucovina este locul cel mai potrivit.
Nu cred că există o metodă prin care cineva poate să își improprieze spiritul unui loc. Insuflarea este un dar ce nu poate fi controlat, dar care, în mod sigur, nu se poate obține fără curiozitate și perseverență. Calitatea simbolică a operelor pictorilor bucovineni Paul Gherasim, Marin Gherasim, Traian Postolache sau Elena Murariu demonstrează faptul că „spiritul locului” se manifestă deplin atunci când găsește Om prin care să lucreze.
Pe de altă parte, tentativa de a valorifica exclusiv mimetic elemente ale culturii Strămoșilor, fără a parcurge drumul spre înțelegerea evenimentului cultural fondator, poate arunca în derizoriu zestrea primită de la înaintași. Prin urmare, pe lângă curiozitate și perseverență, omul contemporan ce are șansa de a fi insuflat de „spiritul locului” trebuie să fie pătruns de virtutea responsabilității. Întreprinderea noastră își propune cultivarea acestei responsabilități.
Introducere
video presentation
Works
Gallery
Colecție de artă plastică
în rolul lui Gaius Mecenas :
news & events
Invitație la expoziția „Pătrăuți – Geometrii ziditoare”
Îți mulțumim, Traian Postolache !
Moartea și Învierea alături de Hristos
Mărturii
